La ce e bun Facebook-ul

Nu sunt o așa mare fană a facebook-ului, nu am fost niciodată, dar recunosc că motivul pentru care am un profil activ este că de multe ori mi-a fost foarte util și are unele avantaje.

Una dintre părțile bune ale acestei platforme este faptul că poți găsi destul de ușor oameni. Ca să vă dau un exemplu, vă povestesc repede despre cum mi-am regăsit o prietenă după mulți ani.

Când aveam undeva pe la 3 ani, în așteptarea de a fi finalizat blocul unde urma să avem un apartament, am locuit pentru câteva luni cu chirie. Acolo aveam niște vecini care aveau o fetiță exact de vârsta mea. Nu știu exact dacă ne-am cunoscut pentru că eram vecini sau dacă părinții noștri se știau deja, cert e că eram prietene bune. Toată ziua ne jucam împreună, fugeam tot timpul una la cealaltă în șosete prin bloc pentru că distanța dintre noi era așa de mică încât nu era nevoie să mai pierzi timpul încălțându-te. Iar dacă dispăream subit din casă, se știa exact unde pot fi găsită.

bf (1 of 3)

Prin ’96 noi ne-am mutat la casa noastră. nu mai stăteam toată ziua împreună, dar măcar eram împreună la grădiniță. Timpul a trecut, iar în ’99 am terminat grădinița și cred că tot atunci ea s-a mutat din oraș (nu mai știu exact, dar nici nu am cum să verific la ora asta :D). Ideaa e că de atunci nu am mai știut nimic de ea. Îmi amintesc că o întrebam pe mama știe pe unde sunt, dar răspunsul era negativ, iar speranțele mele pierdute.

Asta până acum fix 5 ani. Pe 7 aprilie 2011 mă adăuga o tipă pe facebook. De obicei, înainte de a da accept, verificam să văd dacă cunosc acea persoană, eram destul de selectivă cu cei pe care îi adăugam/mă adaugau ca prieteni. Nu știu cu ce eram ocupată în momentul ăla de nu am mai fost atentă la nimic, pur și simplu i-am dat accept. Numele nu mi-a zis nimic, la poză nu m-am uitat, nimic… Împrietenindu-ne acum, ea mi-a trimis un mesaj (îmi pare rău că nu îl găsesc acum, era interesant) în care îmi zicea cine e și că nu știe dacă îmi mai aduc aminte de ea. Glumești?! În secunda aia mi s-au derulat în minte toate amintirile împreună! În sfârșit mi-am regăsit prietena și totul era absolut normal, ca și când am fost tot timpul aproape (am fost aproape la propriu, de la Fetești la Constanța nu e mare lucru, doar că nu am avut noi habar)!

Ei și acum mă bucur că există facebook, că prin intermediul lui am regăsit prieteni, prin intermediul lui oamenii își găsesc acum animalele pierdute sau oamenii de care s-au îndrăgostit la metrou. Și mă bucur că în fiecare zi îmi arată ce am făcut în anii trecuți, că de multe ori uităm.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s