Marea mea fobie

Mereu am fost o fricoasă. Mi-a fost frică de multe lucruri, de unele încă îmi e, de unele nu. Am frici care sunt de moment. Adică uneori mi-e frică de înălțime. În general nu am nicio problemă cu privitul în jos de la nu știu ce etaj, dar sunt câteva momente – rare, când sunt mega neliniștită. Nu știu ce anume îmi influențează starea, de ce e ceva ocazional. Habar nu am.

Am o problemă și cu întunericul. Când eram mică și stăteam la curte la bunici până seara târziu, verișorii mei mă trimiteau până afară, să aibă timp să se ascundp de mine și să mă sperie când mă întorceam, în casă fiind, bineînțeles, întuneric beznă. Dragii de ei! Aveam coșmaruri cu Dracula, pentru că la asta ne uitam înainte. Acum nu mi-e frică de întuneric, dar nu suport să nu văd deloc, deloc. Și asta pentru că știu că atunci nu am control…totuși, eu intru în perete în drum spre bucătărie ziua, ce să mai zic noaptea…mi-aș rupe picioarele până acolo.

Mi-e frică de apă (nu, nu de apa de la robinet), motiv pentru care am 23 de ani și nu știu să înot. Da, ai citit bine, nu știu să înot. Și asta are rădăcini adânci, căci era să mă înec. Știu mișcările, rezist puțin, dar ăla nu se numește înotat. Până în ziua de astăzi nu s-a găsit nimeni care să mă convingă să mă las învățată. Și nici nu cred că va reuși cineva vreodată. NIMENI! Din păcate…

Daaar, marea mea fobie esteeeeee….entomofobia! Asta înseamnă că mi-e frică de insecte, de orice fel. Mi-e frică de mor, iar oamenii din jurul meu nu mă înțeleg. Când văd orice fel de insectă mă transform. Dacă văd o furnică doar mă apucă niște mâncărimi de parcă mi-ar fi tot corpul invadat de toate furnicile de pe acest pământ. Dacă văd orice gânganie, instinctul meu este să țip. O fac inconștient. De exemplu, acum câteva săptămâni, eram cu ai mei părinți la cumpărături într-un LIDL. La un moment dat mă roagă mama să văd ce are pe gât, că simte că se mișcă ceva. Până să mă uit eu, ea a dat cu mâna și a azvârlit ditamai gângania PE MINE!!! Mi s-a tăiat respirația și, evident, am început să țip să o ia de pe mine. Un nene s-a oprit și se uita la mine ca la o descreierată, iar ai mei, ca de obicei, făceau mișto.

Aș vrea să pot să reacționez în astfel de cazuri, dar efectiv mă blochez. Nu pot să fac nimic. Știi cum e să vrei din tot sufletul să pleci de acolo, dar să nu te poți mișca din loc?! E nașpa, îți zic eu!

Să vă spun de episodul de azi. Ca o fată vrednică ce sunt, strângeam niște rufe proaspăt luate din balcon. Și cum le strângeam eu așa frumos, pe articolul vestimentar din mâna mea am vazut un gândac cam mare. Gata, nu mai puteam să respir, am început să țip și mă uitam la el. Mama, din altă cameră, îmi tot spunea să îl omor, dar ea habar nu avea că eu înlemnisem acolo cu gândacul în mână, ca o statuie țipătoare. Am reușit să mă duc la baie, cu gândul de a scutura haina și să scap de dușman. Ca să vezi, el se ținea bine, iar eu mă gândeam să nu sară din greșeală pe mine. A aterizat până la urmă în cadă, eu am dat repede cu dușul să se ducă, dar ce crezi?! După câteva zeci de minute, l-am regăsit în cadă… Pe bune?! PE BUNE?!?!?! De câtă apă e nevoie ca să omori un gândac de 2 cm?!

Momentan am o problemă cu cada, fac duș în cea mai mare viteză posibilă.

M-am făcut puțin de râs cu articolul ăsta, dar sper să înțeleagă lumea că nu e de glumă cu fobiile, nu e ceva ce ai vrea să ai și nici ceva ce poți controla.

p.s. am vrut să pun o poză specifică, dar 5 secunde de căutări pe google images și m-au apucat mâncărimile…
Advertisements

5 thoughts on “Marea mea fobie

  1. Fuji says:

    Nici eu nu știu sa înot și păna acum nu a fost o problema excepție când cineva propunea să mergem oriunde implica scăldatul și eu sa caut motive pentru care nu pot. Dar cred ca e plăcut și sate bagi cu capul într-o fântână arteziană.

    Gândaci și rame ,nope nope .

    • Cristina says:

      Pai exceptia asta e cam big deal. Nu pot sa zic ca sunt genul care sa stea numai in apa la mare sau numai in piscina, dar e util si e si fun sa stii sa inoti.

      • Fuji says:

        Păi e mare chestie, dar poți inventa motive pentru a te simți mai bine ,*sau nu* ”e prea caldă apa” , ”e prea rece” ”sunt chestii acolo” , ”oamenii să pișe acolo” ”asta-i apă de la bulgari”

      • Fuji says:

        Am înțeles ce ai vrut sa zici, dar am vrut să fac să sune mai puțin rău când nu poți găsi o soluție pentru asta. Dar așa este, nu te ajută.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s