Daniela Groza – totul despre BKFR

Zilele trecute am început o nouă categorie pe blog și anume cea de interviuri, care sper eu să fie una bogată și cât mai interesantă (asta în timp). Ideea interviului de mai jos mi-a răsărit în minte de fooooarte mult timp. Tot după mult timp, cam 2 luni, am făcut primul pas și i-am trimis Danielei câteva întrebări. Fiind o simpatică și jumătate, ea a acceptat propunerea mea și mi-a răspuns în timp util. De atunci și până în acest moment m-am tot gândit cum ar fi mai bine să îl public, să fie în engleză, să fie în română… Era clar că trebuia să public în română pentru că ideea principală este să facem cunoscut proiectul BKFR în România. Dar viața ei este în America, ar trebui ca acest interviu să fie accesibil și prietenilor ei ce nu cunosc lb. română. Așa că, nu știu dacă am făcut cea mai bună alegere în modul în care am structurat postarea, dar am ajuns la concluzia că trebuia să fie și în română și în engleză.

Pe Daniela am descoperit-o prin intermediul fotografiilor ei, cam acum un an și ceva. Sincer, nu mai știu în ce context/pe ce pagină, cert e că am văzut câteva fotografii pe facebook. Mai târziu am descoperit-o și pe instagram, unde o urmăresc și de unde am aflat și de proiectul ei Be Kind For Real. Prea multe nu vă spun, vă las să o descoperiți singuri. E un om minunat, o să vedeți!  / I discovered Daniela through her photographs, about a year ago or something like that. Honestly, I can’t remember in what context/on what page, but I do know I saw some of her photos on facebook. Later I found her instagram account and i follow her since then and I know about her Be Kind For Real project from there. I’m not telling you too much, I’m letting you discover her by yourself.

Hey! În primul rând, spune-mi cine este Daniela Groza? / Hey! First of all, could you tell me who Daniela Groza is?

RO: Întotdeauna m-a speriat întrebarea asta, sunt ca un cameleon și culoarea mi se schimbă în funcție de proiectul foto la care lucrez sau cărțile pe care le citesc. Sunt o curioasă, sunt un pic timidă și încerc să trăiesc cu pace în suflet. Fac fotografie documentară, debutând aici în NY anul trecut cu o serie de fotografii făcute în România. Un adevărat vis atins vreau să cred.

EN: I have always been scared by this question, I am like a chameleon and my color is changing according to the photographic project that I am working on or according to the books that I am reading. I am curious, a little bit shy and I try to live with a soul full of peace. I am working on the documentary photography, and I started, last year, here, in NY, with a number of photos made in Romania. I want to believe that this was a dream come true.

IMG_6090x

 

Cum, de când și mai ales de ce USA? / How, since when and, especially, why USA?

RO: Tata a plecat în State imediat după Revoluție, în speranța de a facilita acel viitor la care mulți visau când se menționa ‚străinătate.’ Avea o mătușă în Chicago care promisese să-l ajute cu viza așa că a plecat și ne-a adus și pe noi la mijlocul anilor de liceu. Suntem aici deja de o jumătate de viață, 16 ani.. cum trec anii, fascinant. Și totuși, încă învățăm ce înseamnă viața în SUA.

EN: My father left the country for USA after the Revolution, hoping to make easier that future which everyone dreamt about when the word “abroad” was brought in discussions. He had an aunt in Chicago who promised to help him with the visa, so he left immediately, and he, also, took us there in the middle of our high school years. So, we are here for a half of lifetime, 16 years more exactly…how time flows, fascinating. And still, we are learning in the present what life means in USA.

Prima dată am auzit de tine văzând niște fotografii pe facebook. Cum te-ai apucat de fotografie? / The first time I heard about you, was when I saw some photos on Facebook. How did you get into photography?

RO: Mi-am luat primul aparat în facultate, lucram la un restaurant al cărui șef bucătar era pasionat de fotografie. Steve îl cheamă. Mi-a sugerat într-o zi să încerc să fac poze și de atunci nu prea m-am mai oprit. Au existat perioade de câteva luni în care nu am făcut foto, dar a rezistat testul timpului, această acțiune de a prinde un moment. Primele filme făcute au fost ofensiv de neinspirate, dar m-au intrigat teribil! Calitatea inexistentă m-a ambiționat. Ce ușor părea să apăs un buton,  dar și la fel de ușor era să fac o fotografie lipsită de măduvă. Mi-a luat  mult timp să înțeleg că ideal, un fotograf își înțelege latura emoțională dominantă în timpul proiectului respectiv, ca să o poată capta coerent pe film. De exemplu, fiind confuză și fără direcție după facultate, fotografiile au ieșit și ele eratice, experimentale, sumbre.  Acum sunt serioase, dar în bleu-uri și roz-uri intense. Sunt o fericită că m-am întâlnit cu fotografia ca și chemare. Și asta cred că se vede inerent și în poze.

EN: I have bought my first camera in college, when I have worked in a restaurant whose chef was passionate of making photos. His name was Steve. He said to me one day that I should make photos and since then I haven’t stopped. There were some periods of time, more exactly months, when I didn’t photo anything, but the action of catching the perfect moment, has resisted the time test. The first photos that I have made were somehow uninspired, but this thing has truly intrigued me! The nonexistent quality has raised my ambition. It seemed so easy just to press one button, but as easy as that, was, also, to make a photo without any end or beginning. I have understood quite hard that, ideally, a good photographer need to understand his/her dominant emotional side during a specific project, as to be able to consistently capture on the film. For example, after I have graduated the college, I was a bit confuse and without any life purpose, the photos made back then came out to be irregular, experimental, bleak. Now they are serious, with intense colors of blue and pink. I am a happy one that I have met at the proper time with the photography as a pattern in life. And this thing, I believe, is seen, inevitable, in my own photos.

De ce fotografie și nu altceva? / Why photography and nothing else but that?

RO: Am încercat o mulțime de job-uri în domeniul culinar și creativ, nimic nu m-a prins cum m-a prins fotografia. Prețuiesc fericirea de sine mai mult ca orice și, deși ideea de fi la cârma propriei cariere este ceva ce implică multă muncă și putere de auto-convingere, a trăi cu adevărat, pentru mine, înseamnă libertatea de a alege cum ne petrecem timpul. Multă muncă nu m-a speriat niciodată atâta timp cât este facută în vederea unor scopuri nobile și acum cu fotografia, în scopuri altruistice.

EN: I have tried a lot of jobs in culinary and creative domains, but nothing has caught me as the photography did. I appreciate the self-happiness more than anything else and, although the idea of being your own master is something which implies a lot of work and self-belief, for me, the real living means the power of choosing how to spend the free time. The amount of work that it need to be done, did not scared me as long as it is done in view of lofty goals, and now with photography, altruistic purposes.

IMG_6077x

Mi se pare mie sau fotografiezi numai film? (Dacă da, care sunt motivele pentru care alegi analogul în defavoarea digitalului?) / It seemed only to me or you just make photos on film? (If the answer is yes, what are the reasons for choosing the analog camera in detriment of the digital camera?)

RO: Am început cu film, 35mm, și am rămas pe film câțiva ani pe vremea când experimentam cu fotografia ca hobby. Încet, încet am ajuns la digital, crezând că următorul pas către fotografie profesională era pasul către comercial. Am lucrat în domeniul fotografiei culinare 2-3 ani, mi-a plăcut mult pentru că se afla la intersecția ambelor obsesii: mâncare și imagine. Într-un sfârșit însă, după ce am ‚dezgropat’ un aparat foto de format mediu cumpărat în facultate și după multe căutări lăuntrice, am reluat fotografia artistică în paralel cu cea comercială – voiam să înțeleg exact din ce aluat sunt făcută. S-a dovedit a fi aluat artistic și nu comercial, așa că acum lucrez exclusiv pe film format mediu, am renunțat la proiecte comerciale.

EN: I have started with the film of 35 mm and I continued to make photos like that the next years when the photography was to me just a simple hobby. Step by step, I have reached the digital camera, believing that the next step to the professional photo was the step to the commercial marketing. I have worked in the domain of culinary photography 2-3 years. I liked very much this job because it was at the intersection of both obsessions: food and image. In the end, though, after I have “unearthed” a camera with a medium format bought in the college years and after so many inner looking, I have resumed the artistic photography in parallel with the commercial one-I have wanted very badly to know how they are made. It was proved to be an artistic “dough” and not commercial, so now I am working only with films with medium format, I have given up on everything that was commercial.

Well hung #howIroll

A post shared by Daniela Groza (@bekindforreal) on

Știu că ai câteva proiecte foto…spune-mi mai multe despre ele. / I know you some photographic projects, tell me more about them.

RO: În 2012 am început un proiect ambițios în România, pe care îl continui, nu am o dată fixă care va marca sfârșitul proiectului. În țară documentez imaginea noastră, ca popor, reflectată în mediul înconjurător, spații publice și private. Este un proiect început cumva din greșeală, nu a fost planificat. Proiectul inițial trebuia să se desfășoare într-un sat aproape de Deva și a fost realizat, dar din peregrinările către acest sat (venind din Constanța, orașul natal), au ieșit poze de pe drum care într-un sfârșit au alcătuit proiectul la care lucrez acum. Altă serie realizată în țară a fost cea dedicată mamei mele, care a dispărut în 2010. Sper ca în viitor să pot lucra cu comunitatea LGBT în România, este ceva la care mă gândesc de mult timp, să dedic timp și comunității din care fac parte. De anul acesta am început să lucrez cu ONG-uri, în Februarie am avut un contract în Nairobi unde am realizat primul meu proiect umanitar, documentând o tabără de fete reabilitate de la sclavie de sex. Mi-au fost deschiși ochii și mai mult la `chemarea’ mea – fotografie activistă, filantropică. În septembrie voi lucra în Tanzania pe un proiect educațional și sper Ghana în Ianuarie.

EN: I have started in 2012 an ambitious project in Romania, which is in continuous increasing and I don’t have a settled date for it to ending. In country, I am making a documentary about the image of the country, as people, which is reflected in the environment, and in the public and private spaces. It is somehow a project started by mistake, it was never planned. The initial project should have taken place in a small village near Deva and it was realized, but because of the wanderings to this village (coming from Constanta, my natal town) the photos were made on the road and, in the end, they have made all the project that I am working at this moment. Another series made in my country was the one dedicated to my mother who has been gone in 2010. I hope in the future to work with the LGBT community in Romania, it is something that I have been thinking for so many times, to dedicate my time to the community that I belong to. I have been starting to work with the ONGs from the beginning of this year. In February I had a contract in Nairobi where I realized my first humanitarian project by documenting a camp with rehabilitated girls from sex slavery. Since then, my eyes were wide open especially with my recall-activist and philanthropic photography. In September I will work on the project in Tanzania and hopefully, in January it will be one in Ghana.

De unde ideea BKFR? / Where did come from the idea of BKFR?

RO: Ah, de unde să încep? BKFR are rădăcini adânci, dar momentul specific în care am început să pun în mișcare rotită ‘kindness’ s-a produs după ce am citit autobiografia lui Carl Jung, la 28 de ani. Treceam printr-o perioadă de tranziție, confuză, căutam ceva și nu știam ce, dar căutam. Am găsit răspunsul în această carte: era ‘kindness’. Jung vorbește mult despre ‘mitul personal’, acea ‘chemare’ personală care ne împlinește și pe care tot o menționez. Jung spune că în momentul când înțelegem de ce trăim și pentru cine, atunci începe adevărata viață. Mi se părea ruptă din povești ideea de a-mi găsi locul în lume și uite că s-a întâmplat, mi-a adus fericirea supremă. Asta a fost în 2012 și de atunci, în 2 ani de zile m-am mutat în New York, am avut un show anul trecut cu fotografii din România unde am debutat și simbolul BKFR. Imediat după show m-am gândit cum îmi pot ajuta aproapele ca artist și de aici idea pentru crearea a 16 simboluri pentru BKFR, simboluri expuse pe tricouri și oglinzi. Donez 50% profit la ONG-uri locale și deci aici intervine altruismul despre care vorbeam mai devreme. Am fost mereu o persoană generoasă, fără să mă aștept la nimic altceva înapoi și de multe ori am fost criticată ca fiind prea ‘moale’ sau ‘naivă’. Acum, la 32 de ani, organizația îmi dă putere să fiu eu fără să mai existe semne de întrebare, acum, sper, ideea produce respect. Bunătatea ca trăsătură morală, a venit de la cei din jur, observând cum ne tratăm unii pe alții într-o lume din ce în ce mai sterilă și speriată. Și aici vorbesc și de la familia mea, o familie dificilă care, dacă ar fi putut să se desprindă de cinismul și gri-ul sărăciei și nefericirii casnice, ar fi reușit o fericire familială la care eu și sora mea tânjeam constant. Nu cred în regret sau sentimentalism apăsătoare, poate că de-asta am luat hamul în mănă și am zis stop la abuzuri și ranchiună – sunt dedicate trup și suflet, zilnic, să fiu o persoană model, autentică.

EN: Ah, where can I start from? BKFR has strong roots, but the specific moment when I have started to set in motion the idea of “kindness” took place in the moment of reading the Carl Jung autobiography, at my 28 years. It was an odd period because I was looking for something but I didn’t know what I was looking for, but I was still seeking. I found the answer in this book: it was “kindness”. Jung talks very much about the “personal myth”, that personal calling which I have talked about and I am still mention it. Jung says that in the moment that we understand why and for who we live for, that is when the life really begins. It seemed to me that the story where everyone could have their own place in the world was some fairytale, but that happened to me too and I am extremely happy. This moment was in 2012 and since then, in 2 years, I have moved to New York, I had a show with the photographers from Romania where I have started my work and the symbol BKFR. After the show, I have thought how I could help my inner as an artist, and from here it came the idea of creating the 16 symbols for BKFR, symbols exposed on the T-shirts and mirrors. I am donating 50% from my profit to the ONGs and it strikes the altruism that I have talked about earlier. I have always been a generous person, with no expectations of receiving something back, and for so many times I have been criticized as being too soft or too naïve. Now, at 32 years, the organization gives me power to be myself, without any other questions. Now, I hope, that the idea brings some respect. The kindness as a moral feature, came from the others around me by observing how we treat each other in a scared and sterile world. And here I am talking about my family too, a difficult family which, if it could have come off the cynicism and the grey’s of the poverty and unhappiness of the household, they would have made a family happiness, one that me and my sister wanted so badly. I don’t believe in regret or in oppressive sentimentality, and maybe that’s the reason why I have been so decided and I Have said stop to hate and rancor-I am truly dedicated, each and every day of my life, to be a model and an authentic person.

IMG_6069x

Care este de fapt motivul, dar și scopul acestui proiect? / What is actually the reason and the purpose of this project?

RO: Vreau să arăt, să-mi arăt, că generozitatea și căldura de spirit, indiferent de situație, este un mușchi care flexat devine mai puternic, mai potent și poate vindeca. Toți ne luptăm cu ceva în viață și de multe ori nu avem lângă noi o comunitate care ne poate asculta fără să ne judece. Cam așa văd BKFR – un proiect care susține altruismul și bunătatea fără așteptări, un fel de dragoste necondiționată. E ca o religie pentru mine, dar lipsită de îndoctrinări și așteptări – schimbarea sunt eu, începe cu mine. Cine crede în bunătate, crede, cine nu, nu încerc niciodată să-i conving, sper numai ca prezența mea să producă o energie minunată, chiar și pentru un minut.

EN: I want to show, and also, to show to me, that the generosity and the heat spirit, could be, no matter the situation, a flexed muscle that gets stronger, more helpful and can heal. We are all fighting with something in life, and sometimes we don’t have a good community near us that can listen to us without judging. This is how I see BKFR-a project that sustain the altruism and the limitless kindness, an unconditional love. It is like a religion to me, free from indoctrination and expectations-I am the change, it starts with me. Who believes in kindness, they really do, and who no, they really don’t, and I am not trying to convince them to believe, I hope that my presence will produce a wonderful energy, only for just a minute.

Cum găsești/alegi organizațiile cărora donezi? / How do you find/choose the organization to whom you donate?

RO: A fost o mixtură de ‚serendipity’ și social media: aici în NY întâlnesc tot soiul de persoane și cam așa am început colaborarea cu 2 ONG-uri, prin prieteni și pură coincidență. Al treila ONG l-am găsit pe Instagram – sunt mare fan social media, dacă uzăm acest mijloc ca un fel de ‚democrație’ în a răspândi un mesaj și în a găsi persoane care se ocupă sau sunt implicate în proiecte similare. De exemplu ONG-ul cu care voi lucra în Tanzania a fost o conexie de pe Instagram.

EN: It was a mixture between the “serendipity” and the social media: here in NY I bumping into so many types of people and that was the way that now I have a collaboration with 2 ONGs, through common friends on by coincidence. I found the third ONG on Instagram-I am big fan of social media. I have used this mean of social media in giving some messages or finding people who have the same kind of project that I own or are involved in similar projects. For example, I found the ONG with which I will work in Tanzania on Instagram.

Ce planuri ai pentru viitor, legate de BKFR si fotografie. / What are your plans regarding the photography and BKFR?

RO: Ah, câte planuri!! Sper să continui cât de curând documentarea României în toamnă și iarnă, sunt două anotimpuri în care nu am fotografiat încă. Cu BKFR voi încerca să lansez tricourile în magazine aici în NY. Au apărut deja în Barcelona printr-o colaborare cu Pharola și sunt în discuții cu Mexic și Vancouver. Ideea este să implementez BKFR în orice comunitate în ideea de a ajuta ONG-uri locale, axate pe ajutor social. De exemplu în Mexic, tricourile vândute vor ajuta o comunitate de femei provenite din familii cu dificultăți, cele din Barcelona donează fonduri pentru water.org, etc. Nu este vorba de planuri mărețe aici, nu am o cronologie fixă cu cât de repede se poate dezvolta BKFR – sunt un pic anarhică când vine vorba de ‚business’, cred mult în ‚organic’ growth, pentru că bunătatea trebuie simțită, în nici un caz tratată ca un ‚produs’. Prea suntem inundați de start-ups al căror scop este să crească cât mai mult, cât mai rapid. Profitul nu mă interesează deloc și deci compania va crește numai prin colaborarea cu cei care înțeleg bunătatea ca element vital sănătății mentale, la fel ca și mine.

EN: Ah, there are so many plans!!! I hope that I will continue soon enough the documentation in Romania in autumn and winter, there are the only seasons when I didn’t photograph anything yet. Regarding BKFR, I will try to launch the t-shirts in the stores in NY. They have appeared already in Barcelona through a collaboration with Pharola, and right now I am discussing the problem with Mexico and Vancouver. The idea is to implement BKFR in any community and by doing so this will help the locals ONGs based on social help. For instance, in Mexico the sold t-shirts will help a community full of women who came from families in difficulties, the one from Barcelona are donating for water.org, etc. we are not talking about the big plans here, I don’t have a deadline in which the BKFR should increase-I am a bit anarchic when it comes to business, I believe very much in organic growth because the kindness should be felt and not treated as a product. We are very constrained by the start-ups of that projects which have the purpose to increase very soon and very quickly. The gained profit doesn’t present to me an interest, so the company will increase only by the collaboration with that people who understand the kindness as a vital element for the mental health, as I do understand it.

Te mai întorci în România? / Are you coming back in Romania?

RO: La anul voi face România o prioritate. Nu m-am așteptat ca proiectele din Africa să evolueze atât de rapid, altfel aș fi venit în Septembrie pentru o perioadă îndelungată. Aș vrea să petrec timp la țară în timpul iernii, să documentez obiceiuri și tradiții specifice sezonului – lucrez la asigurarea unor fonduri care îmi vor facilita deplasarea în afara New Yorkului pentru proiecte, ține-mi pumnii strânși. 

EN: In the next year, Romania will become my priority. I didn’t expect that the projects in Africa will evolve so rapidly, otherwise I have returned in September for much longer period. I would want to spend my time at the village in winter, to gain customs and traditions specific to the season-I am now working to an easier way of travelling outside the NY for the projects. Keep your fingers crossed for me!

Everywhere you go, whatever you do remember to be kind. #prinmehedinti

A post shared by C R I S T I N A (@soopertina) on

Contact: danielagroza100@gmail.com.

Blogs: danielagroza.com and bekindforreal.org

Mulțumesc pentru fotografii/ Many thanks for the photos to Alina Negoiță (www.sohodoll.co.uk)!!!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s