De ziua mea…

…vă fac un cadou. Că mi-e drag de voi! Și pentru că vreau să vă mulțumesc în avans pentru gândurile voastre, că au început deja să apară.

Ieri, 7 iulie, am scotocit prin cufărul fermecat și am scos de acolo câteva amintiri frumoase. Nu că mi-aș aminti eu ceva de când aveam 1 an, dar am descoperit imaginile astea acum câțiva ani și de atunci le iubesc!!! Am fost și eu mică și-mi place de mine mică, mică. Deși nu îmi convenea mie faptul că cineva mă tundea scurt tot timpul…noroc că mă îmbrăca cu rochițe și fustițe, că altfel credea lumea că sunt băiat. 😀 *Mami, glumesc!* Și le-am vizionat și m-am chinuit să selectez câteva momente ok (am tăiat părțile în care mă făceam de râs sau în care stăteam pe oliță) și am încercat să le montez, m-a cam bătut tehnologia, nici nu a ieșit așa cum aveam eu în cap, dar nici nu mai contează.

Vă fac cadou niște imagini de colecție de la primele mele aniversări. De ce de colecție?! Pentru că nu le-a mai văzut nimeni până acum. Probabil doar câțiva membrii ai familiei, dar sigur au uitat de ele. V-am zis că le-am redescoperit recent și de atunci nu le-am arătat la nimeni.

Dar azi am zis că ar trebui să le arăt și altora. Ba chiar vă permit să râdeți de mine dacă vă par amuzantă. Azi nu mă supăr.

Bucurați-vă de mine, când eram mai simpatică, mai drăguță, mai cuminte, mai bună, mai fotogenică, mai ascultătoare?!, mai nu știu cum. Enjoy!

Ați văzut imagini de la 1 an și de la 2 ani. Filmările de la 3 ani sunt deja deterioritate (finalul mișcat e de atunci), deci vă dați seama cam câtă vreme a trecut de atunci. Se întâmpla în mileniul trecut. hahaha.

De la 3 ani vă las câteva poze din care, zic eu, se înțelege starea de spirit perfect. Aniversările de atunci erau despre distracția alături de familie și prieteni. Acum totul e despre cadouri scumpe. Atunci chemam la mine toți copiii și făceam prăpăd (nu vreți să știți cum arăta camera mea dupa petrecerea de 7 ani…zici că trecuse războiul pe acolo. de fapt, trecuse, că ne-am bătut cu perne și cu jucării din pluș). Acum îi scoatem în club, le dăm de băut și nu vorbim nimic, că nu ne auzim în gălăgia aia. Diferențe ar mai fi, dar nu despre asta e vorba. Pe vremea mea, era mai fun.

11722101_1134935706522317_4989677088236603313_o-211722412_1134935839855637_192455883796889197_o-211722415_1134935899855631_3812713926253610844_o-211722511_1134935779855643_6997540141559638570_o-2

p.s. se vede că nici pe vremea aia nu-mi prea plăcea să fiu filmată. dacă la aniversarea de 1 an nu prea știam ce mi se întâmplă, la 2 ani mama îmi tot punea întrebări și tot încerca să mă facă să vorbesc, dar eu nu scoteam nici măcar un cuvânt. ba am zis ceva la un moment dat, dar atât de încet încât nici eu nu mă auzeam.
p.p.s. da, am mărit viteza de redare ca să nu râdeți în hohote de mine. și am făcut imaginile alb-negru că erau prea multe culori decolorate.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s