Isabela

Sambata, ultima zi in Calbor si o dupa-amiaza libera. Sau ce a mai ramas din ea, ca e deja tarziu. Obositi dupa ziua de azi si cu burtile pline, nu stim inca daca e mai bine sa ne retragem in camera la un pui de somn sau sa mai luam la pas strazile din sat. Dupa o cafea si putina bere parca am mai prins chef de pozat si, impreuna cu Georgiana, am plecat spre biserica. De la cabana mi s-a parut ca se aude slujba si pana la urma nu m-am inselat. Am intrat, am stat 5 minute, am admirat si ne-am retras. Mi-a placut biserica, cu pictura mult prea curatata si scorojita. Se vede ca este foarte veche.

_DSC7863

In fata bisericii a trecut pe langa noi o doamna, urmarita de catelul ei. Am salutat-o si am intrebat-o daca imi permite sa o fotografiez. A fost de acord. Nu-mi vine sa cred cat de primitori, cat de calzi si de prietenosi sunt oamenii astia simpli. Totusi, toti ne spuneau ca nu sunt „pregatiti” sa fie fotografiati, ca nu sunt aranjati. Le-am explicat mereu ca nu trebuie sa poarte „hainele de duminica”. Pe noi ne atrag tocmai prin naturaletea lor, prin starea pe care o transmit, asta e important. Nici noi nu aratam prea bine. Avem pe noi 5 bluze de 7 culori si noroi pana la genunchi. Nu cunoastem strategia de a merge prin noroi fara sa te murdaresti prea mult. Se vede ca nu suntem de pe aici dupa cantitatea de noroi de pe bocancii nostri.

_DSC7870

Numele ei este Lacatusu Isabela si are 47 de ani. A tinut sa mentioneze ca se scrie cu „s”, nu cu „z”. Am fost atat de degajata in prezenta ei, nicio secunda nu am simtit ca ii invadez spatiul, ca pun intrebari indiscrete. Nici nu a fost necesar sa intreb eu prea multe pentru ca mi-a povestit de buna voie. Imi dadeam seama din vocea ei ca avea nevoie sa stea de vorba cu cineva sau mai bine zis, sa o asculte cineva, sa se descarce.

_DSC7867

Mi-a povestit cat de grea a fost viata ei. Si este in continuare. Tatal ei biologic a murit cand ea avea 3 ani, iar mama ei s-a recasatorit. Nu s-a inteles deloc cu tatal vitreg. La 45 de ani, mama ei a murit. Din cauza bolii de care suferea, si-a pierdut atat mainile, cat si picioarele. Acum Isabela este singura. A fost casatorita, insa a divortat de sotul ei din cauza faptului ca era alcoolic si o agresa mereu. Nu s-a recasatorit si nici nu vrea sa mai auda de barbati. Nu ii mai trebuie. Din spusele ei, e mai bine asa. Barbatii nu sunt buni in viata noastra. Cred ca si-a format ideea asta in urma tuturor dezamagirilor din viata ei. Nu si-a cunoscut foarte bine tatal natural, cu cel vitreg nu s-a inteles, iar sotul i-a facut viata un cosmar. Singura si-a crescut copii, doua fete. Cea mica este casatorita si nu isi doreste copii, iar cea mare are 30 de ani si sufera de un handicap destul de grav, inca de cand era copil. Isabela este cea care are grija de ea, pentru ca nu se poate descurca singura. Pensia este mica si nu le ajunge sa duca o viata decenta, dar nu se plange. Mi-a spus ca nu este asta o problema, trebuie sa stim sa ne descurcam cu ce avem, dupa cum spune o vorba cunoscuta: „putin ai, putin cheltuiesti”.

Mi-a facut mare placere sa o intalnesc si sa o ascult. Am incercat sa o incurajez si sa o fac sa vada numai lucrurile bune. Eu cred ca Dumnezeu ii pune in situatii grele si le ofera provocari celor care sunt puternici si care se pot descurca in fata lor.

TFB8 este un eveniment organizat de Foto Union și Calbor Country Club, cu sprijinul Silva,ToyotaDacia Plant și De altădată.

Au mai scris din TFB8 – Cosmin, Șuțu, Georgiana, Andra, Damian, Oana, Byron, ArielMugur, Alissum.

Advertisements

7 thoughts on “Isabela

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s